miercuri, 20 iunie 2012

Povestea poveştilor Clubului Ilustratorilor, la Galeria UNAgaleria, Bucureşti

  

...şi, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti... sau ...file de poveste de la începuturi până azi


Fiecare poveste are un început, astfel încât putem spune că el, Clubul Ilustratorilor, s-a născut acum şapte ani având numai şaptesprezece membri, că între timp a crescut mare, numărul acestora ajungând la peste 50, majoritatea fiind absolvenţi ai facultăţii de profil.

Încet dar sigur, clubul s-a dezvoltat într-un spaţiu artistic şi publicitar atins de perpetua criză românească (mai ales cea de identitate) şi de cea economică internaţională. Acest proiect ambiţios, iniţiat şi susţinut de doamna Stela Lie, conferenţiar la Universitatea Naţională de Arte, având adesea sprijinul ICR şi al Asociaţiei Editorilor Români şi-a demonstrat potenţialul uriaş inclusiv la nivel internaţional, în cadrul saloanelor de carte, târgurilor şi expoziţiilor.

În acestă lume a ilustraţiei, lupta e dură, multe proiecte editoriale autohtone pierzând în favoarea celor preluate din exterior, sub licenţă, care sunt aducătoare de venituri sigure şi care absorb fonduri financiare mai reduse pentru editare şi publicare.

Chiar dacă pe drum au întâlnit şi pe Păcală şi pe Tândală (de prea multe ori) şi balauri fioroşi, voinicii noştrii au cules merele de aur, astfel încât sunt menţionate adesea evenimentele la care au luat parte de la Veneţia, Madrid, Londra, Zaragosa, Istambul, Timişoara, Arad, Aarau, Bucureşti ş.a.m.d.

Şi, ca în orice poveste care se respectă, feţi frumoşi cu stea în frunte au săvârşit fapte de vitejie, au salvat vieţi necăjite, animale şi oameni, ilene cosânzene au trebăluit cuminţi, prinţese şi prinţi au luptat alături pentru ca la curtea împărătească cele bune să se adune şi ca toată suflarea, oameni şi vieţuitoare să sălăşuiască în linişte şi pace, dar mai ales cu poveşti frumoase şi de învăţătură.







Astfel încât astăzi, în sala UNAgaleria, toate pervazele ferestrelor, geamurile, măsuţele, pereţii, podeaua, uşile, sunt acoperite de fiinţe mirifice şi obiecte viu colorate, care sub protecţia uriaşelor personaje de poveste, şoptesc întâmplări uimitoare.

Şi că povestea începută acum şapte ani continuă, stau mărturie şi cartolinele şi cărţile publicate şi cele aflate încă în faza de proiect.
Eroii noştrii, care între timp au mai crescut şi au puii lor acum, au venit din toate colţurile ţării la vernisaj, să le arate acestora toate minunăţiile special create pentru ei.
 

Iar dacă cititorului i-a plăcut povestea noastră, îl invităm să o transmită, până ajunge hăt, departe, la hotarele nevăzute ale lumii, să o audă toţi copii, de toate vârstele, chiar şi editorii de carte, ştiuţi sau neştiuţi.

Aş vrea să închei cu "şi eroii noştri vor trăi fericiţi până la sfârşitul vieţii", dar ştiu că nu totdeauna poate fi aşa. 
Noi, însă, ne punem speranţele în ei, ne bucurăm de reuşitele lor, căci sunt tineri şi puternici, fericiţi cu creaţiile lor, entuziaşti şi mai ales cu „vântul din pupă”.  Nu-i ascultaţi pe cârcotaşi, povestitorul ştie ce spune!