Picasso versus Degas, într-o o expoziție inedită

Într-o expunere comparativă dar mai mult explorativă, lucrările a doi maeştri, reprezentanţi a două curente de mare influenţă, s-au confruntat şi completat pe simeze, în anii din urmă, dând o lecţie unică de artă. O lecție de istoria artei exemplară pe pământ american, la The Sterling and Francine Clark Art Institute, din Williamstown, MA. din SUA, acolo unde domnește încă entuziasmul impresionist.

Aceasta expoziție a fost prima din lume, precum știm, care a explorat răspunsul plastic al lui Picasso la lucrările lui Degas şi a inclus lucrări care nu au mai fost expuse vreodată. Expoziţia a reunit peste o sută de lucrări din muzee şi colecţii private internaţionale și a fost apoi itinerată și la Muzeul Picasso din Barcelona.

Pablo Picasso, „ Femeie călcând”

 - 1904

 

 

Edgar Degas, „Spălătoresele”- 1884

 

Curatorii Elizabeth Cowling – expert în arta lui Picasso şi Richard Kendall - cercetător in arta impresionistă, au studiat, timp de 10 ani, sute de lucrări ale lui Picasso şi Degas, au vizitat arhive, muzee, colecţii private din USA şi Europa şi au purtat discuţii cu unii dintre membrii familiei lui Picasso. Munca acestora a aruncat o lumină nouă asupra lui Picasso ca artist şi a adus un aport esenţial în istoria interpretativă a artei.

De-a lungul vieţii sale, Pablo Picasso (1881-1973) a fost fascinat de viaţa şi activitatea lui Edgar Degas (1834-1917). El a colecţionat picturile impresionistului Degas şi a reinterpretat continuu lucrările acestuia, iar la sfârşitul vieţii sale, a creat scene ce au inclus reprezentări ale lui Degas. El l-a privit pe Degas prin propriul ochi de artist, iar modul de răspuns al artistului spaniol a variat, cu timpul, de la emulaţie la confruntare, de la parodie la omagiu.

Picasso şi Degas au avut multe puncte comune în viaţă, fapt ce s-a concretizat apoi şi în arta lor. Au trăit în Paris, în apropiere unul de altul dar, probabil, nu s-au întâlnit niciodată. Au făcut studii academice de artă, au luat parte la viaţa boemă a oraşului luminilor, au avut de-a lungul vieţii aceeaşi obsesie pentru femeie, lucru vizibil în portretele şi imaginile de cântăreţe, balerine, spălătorese etc. Ambii au fost sculptori inovativi, desenatori de excepţie, pictori renumiţi şi gravori.

Pablo Picasso, „ Portretele lui Seastia Juger şi al lui Vidal” - 1903, ulei/pânză

Edgar Gegas, „ Absintul”- 1875-1876, ulei/pânză

Au stat pe simeze, lucru de neconceput într-o accepțiune clasică a unei expoziții, faţă în faţă, impresionistul Degas şi cubistul de mai târziu Picasso.

În artă, sunt adesea controverse referitor reproducerea unor lucrări sau la comanda unora similare. Privind acest exemplu expozițional, înţelegem că arta se creeaza şi recreeaza, se completează şi reinventează.

Revoluţia în artă, ca in orice domeniu de altfel, nu este un proces instantaneu, se stabilesc noile valori după acumulări continue şi confruntări îndelungate soldate cu pierderi şi câştiguri (meritate sau nu), între cei se osândesc în acest domeniu.
Pe de altă parte, sunt necesare exerciţiu artistic continuu ca şi permanenta raportare a fiecărui artist, la adevăratele valori, ca măsură de îmbunătăţire şi acceptare a propriei valori.

Avem aici exemplul unui mare pictor ce reproduce şi reinterpretează lucrări ale altui mare pictor care l-a precedat, istoric vorbind.

N.A. : Imaginile prezente aici ilustrează tributul dar şi originalitatea lui Picasso versus Degas. Lucrările nu fac neapărat parte din expoziţia prezentată mai sus.

Pablo Picasso, „ Nud stând în picioare” - 1907, ulei/pânză

Edgar Degas, „ Mica dansatoare la vârsta de patrusprezece ani” - 1879-1881, bronz, tutu din pânză, şal din mătase