sâmbătă, 1 mai 2010

Avec Pierre TCHAKHOTINE, nous partageons la même passion pour le pastel . Cu Pierre TCHAKHOTINE, împărtăşim pasiunea pentru pastel (continuare)


Compte tenu de l'immense patrimoine culturel de l'Italie, les grandes biennales qui y sont organisées, l'artiste contemporain italien travaille sous haute pression. Évaluation automatique des valeurs de référence est faite. La valeur des artistes locaux, est vraiment reconnue en Italie et bien récompensée ?
«Une vrai art moderne et authentique en Italie n’existe plus depuis la fin de la deuxième guerre mondiale, à partir du moment que suivant les ordres des marchands de tableaux les artistes ont commencé à singer ce qui se faisait aux USA. Les biennales ne valent rien, ce sont des lieux d’exposition d’ordures. Seul la qualité du travail personnel de l’artiste lui permet de se faire connaître parmi ceux qui savent apprécier l’art véritable.»

Considérez-vous que l'artiste est un artiste jusqu'à sa mort ? Une reconversion professionnelle est-elle possible? Et l'inverse, est possible?
«La vie est trop complexe pour définir le destin d’un artiste. Certains commencent tôt et tôt finissent. D’autres le sont pour toute la vie. Chacun de nous suit le chemin de son destin.»

Si vous devriez reprendre une nouvelle vie, vous feriez les mêmes choix? Quel changements feriez-vous?
«Je me trouve bien dans ma peau et pour cela je ne sait quoi répondre à cette question.»

La plus grande réalisation dans votre vie d'artiste, quelle est elle ?
«Avoir découvert le pastel et les possibilités que cette technique offre pour s’exprimer, sans oublier qu’il faut travailler et aimer beaucoup.»

Partagez avec nous vos projets pour l'avenir, s.v.p.
«Seul Dieu connaît l’avenir. Je termine mes livres sur l’aventure de la redécouverte de Sainte Anastasie – femme de grande vertu. Je présente la version russe du livre «Sainte Anastasie de Sirmium. Églises et Art Sacré en Europe» à la fin du mois de mai prochain au Musée de l’Hermitage de Saint-Pétersbourg et ceci est le couronnement de 20 années de recherches et de passion.»

A quelle question non posée aimeriez-vous répondre? S'il vous plaît, nommez la et répondez ensuite.
«Pour quelle raison un être humain devient artiste-créateur?
Pour augmenter la beauté, la chaleur humaine, la compréhension entre les hommes dans le monde et du même coup participer à l’aventure humaine. Pour diminuer les égoïsmes, la rivalité et la méchanceté entre humains. Mais dans chaque être humain sont présents le Beau et le Laid, le Bien et le Mal, le Sublime et l’Infame. L’Art sert à faire penché l’aiguille de la balance vers le Bien, le Beau et le Sublime.»

En vous remerciant pour votre amabilité de partager avec nous vos pensées, nous avons encore une dernière question: est-ce que l'exposition "Europastello", dont vous avez été l’organisateur et l'âme aura-t’-elle une seconde édition?
«Avec ma participation en tant qu’organisateur – certainement pas! En tant qu’un des participants – pourquoi pas, si cela sera fait avec les principes qui étaient ceux de «Europastello». Mais je doute fort que quelqu’un d’autre voudra aller à l’encontre des difficultés que j’ai du surmonter pour venir à bout de l’aventure. Mais tout compte fait «le jeu valait la chandelle» - j’ai connu bien des peintres de grande valeur, avec qui nous sommes devenus amis, parmi lesquels il y a aussi Irina Iosip. Je souhaite à votre magazine bien de succès, en rappelant à son rédacteur qu’en premier lieu elle est une artiste.» 

Note: Par ces paroles, nous avons reconnue en Pierre TCHAKHOTINE, le même idealiste et bien dédié à son travail que je le conais et apprécie depuis quelques année. (Irina IOSIP, le mois de mars 2010). 
«Automne », 50 x 65 cm
"Toamnă", 50 x 65 cm
Ţinând cont de imensa moştenire culturală a Italiei, marile bienale care se organizează acolo, artistul contemporan italian lucrează sub mare presiune. Se fac automat evaluări referenţiale. Valoarea artiştilor locali, este cu adevărat recunoscută şi recompensată, în Italia ?
"Nu există o adevărată artă modernă autentică în Italia, de la sfârşitul celui de al doilea război mondial, începând cu momentul când, urmând sfatul comercianţilor de tablouri, artiştii au început să se gândească la ce se făcea în SUA. Bienalele nu însemnă nimic, sunt locuri de expunere a gunoaielor. Numai calitatea lucrărilor sale permite artistului de a se face cunoscut printre cei care ştiu să aprecieze cu adevărat arta."

Consideraţi că artistul este artist până la moarte ? Este posibilă o reconversie profesională, dar invers, este posibil ?
"Viaţa este prea complexă pentru a defini destinul unui artist. Unii încep devreme şi termină la fel. Alţii sunt artişti până la sfârşit. Fiecare dintre noi îşi urmează propriul destin."

Dacă aţi lua viaţa de la început, aţi face acelaşi lucru în viaţă ? Ce schimbări aţi face ?
"Mă simt bine în pielea mea, deci nu ştiu ce să răspund."

Care este cea mai mare realizare din viaţa dvs. de artist ?
"Descoperirea pastelului şi a posibilităţilor de exprimare pe care le oferă acesta, fără a uita că trebuie să muncesc şi să iubesc mult."

Împărtăşiţi-ne proiectele dvs. de viitor, vă rugăm.
"Numai Dumnezeu cunoaşte ce se va întâmpla. Tocmai termin cărţile despre aventura redescoperirii Sfintei Anastasia – femeie cu mare har. Voi prezenta versiunea rusă a cărţii «Sainte Anastasie de Sirmium. Églises et Art Sacré en Europe» (Sfânta Anastasia de Sirmium. Biserici şi Artă sacră în Europa) la sfârşitul lunii mai, la Muzeul Hermitaj din Saint Petersburg, aceasta fiind încoronarea a 20 de ani de cercetare şi pasiune."

La ce întrebare nepusă aţi dori să răspundeţi ? Vă rugăm să o numiţi şi apoi să răspundeţi. 
"Din ce motiv devine fiinţa umană un artist creeator ? 
Pentru a mări frumuseţea, căldura umană, înţelegerea între oameni şi în acelaşi timp, de a participa la aventura fiinţei umane. Pentru a determina scăderea egoismului, rivalităţilor, a răutăţii dintre oameni. În fiecare fiinţă umană există şi Frumosul şi Urâtul, şi Binele şi Răul, şi Perfecţiunea şi Abjectul. Arta are scopul de a înclina balanţa către Bine, Frumos şi Perfecţiune."

Mulţumindu-vă pentru amabilitatea de a ne împărtăşi gândurile dvs., vă mai punem o întrebare:
Oare, va mai exista o a doua ediţie a expoziţiei « Europastello » a cărei suflet şi organizator aţi fost?
"Ca organizator, în nici un caz. Dar ca unul dintre participanţi, de ce nu, atâta vreme cât se respectă principiile iniţiale ale expoziţiei. Dar tare mă îndoiesc că altcineva ar dori să întâmpine dificultăţile pe care a trebuit să le depăşesc pentru a ajunge la finalul acestei aventuri. Dar făcând socolteala la sfârşit, consider că a meritat, deoarece am cunoscut pictori de mare valoare, cu care am devenit prieteni, printre care este şi Irina Iosip. Urez revistei dvs. mult succes, amintindu-i redactorului că întâi de toate este artist." 

Notă: Prin cuvintele sale, îl recunoaştem pe Pierre TCHAKHOTINE, ca fiind acelaşi idealist şi foarte dedicat muncii sale pe care l-am cunoscut şi apreciat încă de acum câţiva ani. (Irina IOSIP, martie 2010).